identity
Call for papers: ePIC 2013 - The 11th conference on ePortfolio and Identity
Following the rich discussions triggered by the presence of Mozilla Open Badges at ePIC 2012, the 11th ePortfolio and Identity Conference intends to explore further the concept of 'openness' in relation to the themes traditionally addressed by the conference. In particular, as ePortfolio and Open Badges are containers of personal data, what is their place in what some predict as the next big revolution: Open Me — open personal data?
The conference will take place on 8-10 July, 2013
Deadline for abstracts submission: 11 March
Contemporary media (digital, social and mobile) is transforming the landscape of identity, education, employment, culture, technologies and politics. The centralised, top-down, mass media model on which most of our institutions are based is facing assaults from the emerging decentralised, bottom-up, networked, agile social knowledge media. While old power centres are being challenged, new ones are appearing: they are based on the systematic collection, analysis and exploitation of the mass of data produced in our daily life. And we are busily coding our actions and thoughts for Google and Facebook to monetise them. In this context, how can we create the conditions for the emancipation of individuals towards a truly open society?
Authors are invited to address ePortfolio and identity issues in relation to:
- open ePortfolio and open badges
- open identity and open data
- open learning and open educational resources
- open assessment and open accreditation
- open employment and open business
- open architecture and open infrastructure
Key conference questions, in relation to ePortfolio and identity, may include (but are not limited to):
- How to support individual and community learning?
- How to contribute to the identity construction process?
- How to facilitate the recognition and accreditation learning?
- How to support lifelong learning, orientation and employability?
- How to support the acquisition of 21st century skills?
- How to create an ePortfolio architecture and infrastructure?
Deadline for abstracts submission: 11 March
ePIC 2013, the 11th international ePortfolio & Identity Conference
Tracks
Initial Education —ePortfolio from kindergarten to further and higher education
Employability, Organisational and Lifelong Learning —ePortfolio from employees to self-employed and entrepreneurs
Healthcare Education and Practice —ePortfolio from patients to healthcare professionals (special track)
Assessment, Accreditation and Recognition —knowledge, skills and attitudes
Policies —ePortfolio and identity initiatives from a single institution to a whole country
Identity Construction — ePortfolio, social networks, web 2.0
Technologies —ePortfolio platforms, system architectures and standards
Is eLearning quality in the eye of the beholder?
The article reflects the role of stakeholders and experts as well as their composition in review teams, based on the example of epprobate, the international quality label for eLearning courseware.
Some aspects of what we mean by eLearning quality can be captured in a reasonably objective manner (e.g. are learning objectives stated) but most of what we mean by quality (e.g. student engagement) can only be captured through more subjective measures. However, once we start to use subjective measures then the results begin to depend on who is doing the measuring, and, crucially, the results vary depending on the positioning of the reviewers with respect to the courseware.
So an eLearning producer may have one view (and within the company, the coders may have different views from the graphic designers), but the learners and teachers who will use the courseware, the employers who will employ those who have used the course, maybe the company that has commissioned the courseware for its employees, national government agencies and other social agencies may all have different perspectives on what is important in judging the quality of the courseware.
None of these perspectives have a monopoly on truth, and so the new international quality initiative ‘epprobate’ is using an approach that calls on views from a range of perspectives and stakeholders in order to develop its quality reviews.
Mere popularity is no guarantee of quality – one only has to look at the most popular TV programs, newspapers and YouTube videos to be convinced that popularity is not necessarily the same as quality!
On the other hand the traditional approach to quality assurance also has its problems. In education, the traditional approach has been for a small team of educational experts to come to a consensus view as to whether a journal article, a course, a programme of courses or an educational organization meets an established set of criteria. Such experts typically have knowledge of education and the quality evaluation processes and call on content experts if this is appropriate.
Such quality assurance systems have been criticised for being overly controlling, dominated by one particular perspective, and stifling initiative. So these approaches to quality assurance are giving way to quality enhancement approaches, and at the same time much more emphasis has begun to be put on student involvement in the quality process.
However these general quality schemes even in their most recent formulations are not ideally suited to the demands of an educational system subject to rapid change and growth and in particular those demands that arise from the use of eLearning. Many quality schemes for eLearning have been developed but most are somewhat tied to the limiting aspects of traditional quality approaches.
The solution that epprobate is proposing is to carry out reviews from a range of perspectives, in terms of a published set of quality criteria (http://epprobate.com/index.php/en/epprobate-quality-grid), and to involve the courseware producer with a learning community based around this review process. The production by the eLearning courseware producer of a self assessment is a vital part in encouraging the development of eLearning quality through self evaluation. A typical review panel would consist of representatives of the target group for the course, a pedagogical and quality expert, another eLearning courseware producer, a content expert and the eLearning courseware producer. This panel would produce a report examining the courseware in terms of the published criteria, and would award the epprobate label where the courseware was found to be of high quality.
Rather than simply a process of providing a label, the core of the epprobate process is the promotion of a community of peers working together to improve eLearning quality. We will achieve our goal of supporting the development of high quality eLearning courseware through a combination of consulting with a range of perspectives and multiple stakeholders, reviewing against a published set of criteria, producing detailed evaluative reports, and involving eLearning producers within our learning community.
eLearning Papers 28 on Cyber Security and Education published!
Addressing Cyber Security in schools should foster critical digital literacy, such that children can become empowered to make informed decisions about how they choose to use and share information online. eLearning Papers Nº 28 gives answers to questions such as: What constitutes risk when working with digital media? Or where does the potential reside to engage young people in safe Internet use?
The rapidity with which children and young people are gaining access to online, convergent, mobile and networked media is unprecedented in the history of technological innovation. There are two main foci for e–security research that associated with protecting information both strategic and economic and that protecting people particularly the young. While these are overlapping concerns it is the latter that this special issue addresses.
eLearning Papers 28 presents 8 articles arranged in the two sections, In-depth and From the field. The four In-depth articles give a view of the present discussions surrounding how students can be encouraged to engage in safe Internet use. The fourth From the field articles present examples of best practice scenarios.
Click here to read the whole editorial and the 8 articles.
Elaborarea activităților de învățare colaborativă utilizând sisteme informatice sigure
Cercetarea în domeniul aplicațiilor tehnologiilor informației în elaborarea activităților de învățare colaborativă asistate de calculator (computer supported collaborative learning – CSCL) generează o serie de scenarii deosebit de complexe, care trebuie studiate din mai multe unghiuri. Unul dintre acestea este securitatea informațiilor, însă nu doar sub aspect tehnologic.
În cadrul lucrării noastre plecăm de la ipoteza conform căreia platformele actuale de e-learning pentru învățarea colaborativă nu respectă anumite norme esențiale de securitate, iar acest neajuns poate influența puternic procesele de învățare colaborativă. Pentru a atenua acest efect, propunem o abordare bazată pe modelul de infrastructură publică-cheie (Public Key Infrastructure – PKI). Acesta dispune de o serie de proprietăți și servicii de securitate esențiale în procesul de învățare colaborativă: disponibilitatea, integritatea, identificarea și autentificarea, controlul accesului, confidențialitatea, servicii de nerepudiere, certificarea temporală, servicii de audit și de control.
Sprijinirea „imigranților digitali”. Cursuri on-line pe tema siguranței pe internet pentru profesorii din Austria
Educația digitală este o materie interdisciplinară în școlile din Austria, deși nu face parte din educația formală a profesorilor. Profesorii cu un nivel avansat de competențe digitale abordează mult mai ușor, cu elevii, subiectul siguranței on-line. Prin urmare, îmbunătățirea acestor competențe în rândul profesorilor va duce, în cele din urmă, la includerea subiectului în trunchiul comun. Au fost elaborate numeroase instrumente de e-learning care să îi ajute pe profesori să se familiarizeze cu elementele de bază ale siguranței cibernetice și să abordeze acest subiect în clasă.
S-a descoperit că cea mai bună metodă de a-i îndemna pe educatori să acumuleze cunoștințe solide cu privire la siguranța pe internet este cea care face apel și la servicii de instruire reputate ca fiind de calitate sau la site-urile web pe care le accesează aceștia. În acest fel, resursele puse la dispoziție vor fi pe măsura nevoilor lor și vor duce la formarea unei baze durabile de cunoștințe. Aceste concluzii au fost formulate de de Saferinternet.at, inițiativa la nivelul Austriei a Programului pentru siguranța pe internet, finanțat de UE. Printre activitățile propuse în cadrul acestui program se numără și instruirea profesorilor pe această temă.
Descoperind universul digital împreună, cu simț critic și în siguranță
În cadrul Programului Safer Internet, în Letonia a fost organizată „Ziua siguranței pe internet”, ocazie cu care părinții, profesorii și tinerii s-au reunit pentru a descoperi, împreună, universul digital. Conform ultimelor descoperiri în domeniu, siguranța pe internet merge mână în mână cu simțul critic: competențele digitale sunt strâns legate de capacitatea de a face o evaluare critică a conținuturilor on-line, automat corelată cu siguranța cibernetică personală.
În raportul „Copiii din UE și internetul”, din 2010, se arată că doar 54% dintre copii și tineri compară mai multe surse înainte de a considera informațiile on-line ca fiind adevărate și de încredere. Pentru a verifica validitatea acestor date, Centrul Safer Internet, din Letonia, împreună cu rețeaua de socializare Draugiem.lv, a efectuat un experiment pentru a testa cât de precauți sunt tinerii atunci când își comunică datele personale pe internet. Rezultatele obținute în urma experimentului arată că este nevoie de mai multe măsuri care să vizeze sporirea simțului critic al tinerilor cu privire la mediile digitale.
Învățăminte trase de pe urma implementării Programului Safer Internet în Estonia
La nivelul UE, tinerii din Estonia sunt una dintre categoriile aflate în topul celor 5 grupuri de utilizatori ai internetului care profită din plin de pe urma Tehnologiilor Informației și ale Comunicării, fiind, în același timp, conștienți de neajunsurile acestora (numeroasele pericole on-line). Eforturile de sensibilizare a publicului cu privire la siguranța cibernetică în Estonia sunt destul de recente. Acțiunile întreprinse anterior, în marea lor majoritate de voluntari, s-au caracterizat prin lipsă de coordonare și de continuitate. Aceste dimensiuni, deosebit de importante, caracterizează Programul Safer Internet al ultimilor ani.
Ne propunem să identificăm temele care sunt incluse în program și pe cele care au fost lăsate pe dinafară, atu-urile și punctele slabe ale programului, să analizăm efectele acestuia și să formulăm o serie de recomandări pentru etapele viitoare. În acest scop, am analizat conținuturile din cadrul proiectului (materiale de studiu și un curs on-line), relatările formatorilor și opiniile despre curs. Pe baza acestor informații, am formulat o serie de recomandări (care au vizat proiectul, managementul instituțiilor școlare, părinții și autoritățile) pentru etapa următoare a inițiativei.
Dispun școlile de instrumentele necesare, la nivel de programă școlară, și în afara ei, pentru a soluționa problemele legate de siguranța on-line?
În acest articol sunt analizate datele cu privire la politicile și practicile legate de siguranța pe internet, implementate în peste 1000 de școli din Regatul Unit. Comparând aceste date cu cele obținute anul trecut, facem o radiografie a situației actuale din școlile din Regat și analizăm progresele înregistrate pe durata unui an.
Din analiza efectuată reiese clar faptul că intervențiile tehnologice (filtrele, de pildă) și dezvoltarea anumitor politici sunt mai performante decât acțiunile care necesită investirea unor resurse pe termen lung (precum formările) sau implicarea întregii școli (ca de exemplu educația părinților sau sensibilizarea comunității). Nici sistemele de supraveghere și raportare nu sunt foarte eficiente. Este interesant de remarcat că, deși numărul instituțiilor școlare care au furnizat date a fost dublu față de anul precedent, aspectele performante și cele mai puțin performante au rămas aceleași, în 2011 înregistrându-se doar o ușoară îmbunătățire a situației.
Instrumentul de analiză utilizat pentru prelucrarea datelor în Regatul Unit este utilizat, în prezent, în cadrul unor proiecte-pilot în Statele Unite ale Americii și Australia, urmând ca datele obținute în aceste țări să fie apoi utilizate pentru elaborarea, în premieră, a unei analize detaliate la nivel internațional. Aceasta va reprezenta o ocazie extraordinară pentru înțelegerea, pe o scară mai largă, a modului în care școlile abordează problemele legate de siguranța on-line și a dispozitivelor utilizate pentru protejarea elevilor, a personalului și a comunității, în general.
Copiii – victime ale hărţuirii sexuale şi ale abuzurilor sexuale din mediul on-line
Potrivit unui sondaj realizat de organizaţia „Salvaţi Copiii” şi de Grupul de Supraveghere a Mediilor Virtuale din Helsinki, s-a constatat o predominanţă a abuzurilor sexuale din mediul on-line asupra copiilor finlandezi. Sondajul anonim s-a desfăşurat în 2011, în cadrul a patru comunităţi din mediul virtual. Studiul prezintă rezultatele privind respondenţii care au sub 16 ani (62% fete, 38% băieţi), ceea ce reprezintă 54% (2.283) din numărul total al participanţilor.
S-a pus accentul pe interacţiunile on-line în care interlocutorul era un adult sau o persoană în mod evident mai în vârstă. Mai exact, 33% dintre copii au primit mesaje cu conţinut sexual, fotografii sau materiale video care puteau fi considerate drept instrumente de hărţuire, din partea unui adult sau a unei persoane în mod evident mai în vârstă; 24% au purtat discuţii sexuale, iar 20% au avut un contact sexual prin intermediul unei camere video cu un adult sau cu cineva în mod evident mai în vârstă. 11% dintre copii au apărut în materialele video îmbrăcaţi sumar sau dezbrăcaţi. Având în vedere restricţiile cu privire la studiile on-line, aceste rezultate constituie un motiv de îngrijorare. Abuzurile sexuale ale copiilor desfăşurate în mediul on-line – şi resimţite ca fiind de hărţuire sau nu – par să fie o problemă de mare amploare, care necesită intervenţii determinate de aplicarea legii şi acţiuni de protecţia copiilor.