Pe drumul către mediile de învăţare personale : şapte aspecte fundamentale

Mediile de învăţare personale, mai ales în opoziţie cu sistemele tradiţionale de gestionare a învăţării (SGI), au un succes deosebit şi sunt pe punctul de a modifica paradigma învăţării şi a predării. Acest articol încearcă, pe de o parte, să pună bazele unei mai bune înţelegeri a conceptelor care stau la baza celor două abordări şi, pe de altă parte, insistă pe consecinţele şi pe dificultăţile prezentate de MIP şi de utilizarea lor crescândă în învăţare.

Am identificat şapte aspecte pentru care aceste schimbări sunt mai evidente sau care ni se par mai importante. Pe scurt, învăţarea în cadrul MIP aduce schimbări în ceea ce priveşte: (1) rolul elevului ca şi creator activ şi auto-organizat al conţinutului, (2) personalizarea datorată sprijinului şi datelor din partea membrilor comunităţii, (3) conţinutul învăţării constituie un „bazar” nelimitat, (4) rolul crucial al participării sociale, (5) proprietatea datelor elevului, (6) semnificaţia învăţării auto-organizate pentru cultura instituţiilor şi a organismelor pedagogice şi (7) aspectele tehnologice ale utilizării instrumentelor soft-ului social şi a grupării de surse multiple.

Numărul mare de instrumente care facilitează colaborarea pe Internet indică în mod clar faptul că mediile de învăţare personale şi soft-ul social nu sunt doar un „foc de paie”, ci duc la o nouă concepţie asupra învăţării şi la o dezvoltare durabilă a competenţelor. Cu toate acestea, dezvoltarea şi elaborarea demersurilor şi a ideilor existente legate de MIP trebuie aprofundate. Graţie discuţiilor despre evoluţiile legate de trecerea de la SGI tradiţionale la MIP şi despre dificultăţile pe care le prezintă această evoluţie, acest articol poate servi ca bază a deciziilor elevilor, profesorilor şi a instituţiilor de învăţământ în favoarea (sau împotriva) conceptului tehnologic al MIP, la un nivel general şi ţinând cont de implicaţiile pedagogice ale acestui concept.