De la analog la digital: noi modalităţi de predare şi de învăţare. O vedere rapidă asupra utilizării TIC în şcolile din Spania

În acest articol subliniem acele aspecte care, în mod direct sau indirect, afectează, influenţează, facilitează sau împiedică tranziţia de la o şcoală analogă la o şcoală digitală.

Plecăm de la premiza că, în cele mai multe cazuri, şcolile din Spania lucrează încă după un model analog de înţelegere a educaţiei. Printre altele, acest lucru înseamnă că şcolile sunt încă legate şi supuse unui orar rigid: îşi bazează resursele de predare (prea multe manuale) pe forme fixe de evaluare, folosesc prea puţin cunoştinţele globalizate şi lucrează în spaţii de învăţare foarte specifice (sălile de clasă). În prezent, în sălile de clasă din Spania, folosirea TIC este redusă la minim. Am putea prezenta multe exemple de şcoli care continuă să aibă o filozofie din secolul XIX (industrială) mai degrabă decât o perspectivă a secolului XXI (informaţională), iar numeroşi autori – nu degeaba – au argumentat că în ziua de azi avem şcoli din secolul XIX, profesori din secolul XX şi studenţi din secolul XXI.

În prima parte a articolului de faţă facem o scurtă prezentare a relaţiei dintre societate şi tehnologie iar mai apoi identificăm câteva premize care ne vor permite să înţelegem mai bine contextul socio-educaţional din perspectiva TIC. În cea de-a doua parte, urmărim diferitele trăsături care definesc această etapă de tranziţie de la o şcoală analogă la una digitală. La final, prezentăm o serie de propuneri care vizează să aducă şcolile digitale mai aproape de realitate.